Promenada printre ganduri fara sens

Numele tau, numele tau imi rasuna in urechi, vreau sa te astup acolo, sa-mi indes doua casti date la maxim si sa te trimit la mijloc, sa aprind o tigara si sa fac primavara. Sa vad totul mai frumos. Sa fii acolo sa dansezi de una singura, goala, cu pielea ta, picioarele tale pasind tropaind pe creierul meu printre culori, stari, ganduri. Si totul danseaza cu tine. si eu imi misc capul dintr-o parte in alta si-ti legan sanii tai micuti. Imi plac pistruii tai.

Deschid ochii, nu te-am mai vazut de-o saptamana. Acum cateva zile, inchideam ochii si nu mai puteam sa te vad, nu-mi mai inchipuiam fata ta, pistruii tai, stiam totul despre tine,dar nu imi aparea imaginea ta in fata ochilor mei inchisi. Am strans ochii, dar nimic, am incercat s-o iau invers, de la degetele picioarelor in sus nimic. La dracu...mi s-a terminat tigara si am plecat. Ma gandeam ca-n seara aia nu mai pot sa dorm cu tine in gand, plecasei, te dusesi si tu dracu cu toata lumea...macar o scrisoare sa fi lasat.

Te intalnesc. te vad. Ringul e linistit, ne tatonam...discutii in aria sigura, nici o lovitura sub centura, sufletul meu spectator se plictiseste, cand nu e sange, meciul este plictisitor, gol, trist si fara rost.
NU te-am mai vazut te-am uitat...Am plecat. Nici un cuvant. Nici un sentiment. Am iesit in oras. Eu ies rar in oras si doar c-un scop precis, asa ca vii? - da, cred ca vin. Frumos jocul e pregatit, dar ca deobicei ma pricep la fix sa fut totul in ultimul moment.
Sunt un idiot. Nu mai stiu sa fac fata vietii, ma pun in genunchi si-i sug pula ca nu mai am nici o alta sansa. - unde sunt eu in tine si Tine? Nu mai rade, cine e tine si Tine? Bautura asta ma distruge, puteam sa fac multe lucruri interesante , dar am ales calea cea mai simpla sa ma duc dracu si sa ma macin dupa. Sa erodez ca un munte. Sunt un vulcan stins, eruptia mea a fost falsa si n-a impresionat pe nimeni. tu nu erai, bineinteles ca nu erai, nu puteai sa fii, te-am cautat in ochii prietenilor mei, in gandurile mele, dar plecasei demult si n-am mai avut putere sa patrund pana la tine. Uite, uite iar apare tine, un tine gol, dezbracat, un tine caruia i-am smuls hainele, l-am legat si i-am dat drumul pe gat impreuna cu bautura ca-ntr-un tub de la aqua magic. Mi-ai spus deci asa arata sufletul tau...nu asa se aude, acum o sa vezi cu adevarat.

Esti un nenorocit spui tu cu gauri mari in ochi. Gauri in care ma scufund de fiecare data cand nu stiu ce sa zic si vreau sa par inteligent. In care nu mai pot sa respir, sa ajung la suprafata. M-am uitat in ochii tai special pentru asta. Mi-ai spus asta si data trecuta. Uite ca am ajuns si aici. Esti aici, fii fericita, printre ruine.

Esti rece, ai fost rece si data trecuta. Nu esti ciclic asa cum ai spus, nu te-ai schimbat niciodata, esti un nenorocit. Nu, nu-mi atingi tzatzele, te-ai rezumat la doua tate, dar te gandeai la altele. Mintea ta era numai la altele. La ale mele poate in treacat, dar la altele cu siguranta. eu nu sunt tine.

NU mai ai influenta asupra mea sa stii, sunt in deplin control asupra vietii. ESTI LIBERAAAAAAAAA, du-te, zboara.

MA pis pe discursul tau. Stau si ma uit la tine. Ce vrei sa-ti zic? n-am ce sa-ti zic. Sunt rece, cinic.Discursul meu, apa care se reversa peste tot cacatul asta. Simtiti spiritul craciunului, nu-i asa?

Mi-e frica de Tine, la Tine e raiul, e linistea. Stau asezat pe spate si ingerii imi canta in coruri. Tu esti un inger cu pizda. Dar eu nu raiul il caut. Eu caut viata, viata sa pulseze in mine pana la ultima celula. Mi-e frica de raiul Tau, mi-e frica sa nu cumva sa-mi placa.

Mi-e frica de tine ca ma repet, ma invart, si-o sa-mi musc curul singur.Dar tu ai disparut. Deci tot sunt ciclic draga, imi pare rau ca nu ne-am intalnit decat in perioada asta si n-ai cum sa compari. D-asta ia toata lumea foc la cur cand vede ca ma intorc. Sunt unele greseli pe care nu ne permitem sa le facem. Asa e corect, cinstit.
si esti si tu pe aici da esti. asta e trist, ca sunteti voi toate mai putin eu.

Ah doamne, pentru prima data m-am trezit, pulsez de viata, fiecare tendon mi se strange si ajung o caricatura, trag cuvintele de par pana ajung toate IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII. La dracu, de ce a trebuit sa se intample asa? de ce acum....dormeam atat de bine, cand m-au apucat spasmele. De ce a trebuit sa se trezeasca in mine ce e mai rau, de ce a trebuit sa incep sa gandesc pentru prima data in viata mea. Vreau sa ies din momentul asta, eu nu sunt obisnuit cu asa ceva, s-au pus reflectoarele pe mine si am un microfon in mana...nu vad nimic, sunt orb cu totul. Sunt pe scaun, c-un microfon, si cu sforile in mana, eu aleg sa controlez totul, eu sunt regizorul suprem, EU, pana imi dau seama ca sforile s-au rupt de mult si totul se duce dracu usor, usor. Imi dau seama cat de bine ma pricep sa creez haos si cat de prost ma descurc sa-i fac fata. Sunt las. Incerc sa ma ascund, fug. Oriunde as alerga dau de acelasi lucru, sunt inchis intr-o camera si peretii ma proiecteaza pe mine. Oricat as da cu pumnii, oricat as striga e acelasi rezultat...liniste. De ce a trebuit tu sa iesi in evidenta? de ce a trebuit EU sa fumez? Acum v-ati dat jos amandoua din masina, m-ati legat in lanturi si fiecare porneste usor, metodic ca la scoala....centura, oglinzile, frana de mana jos, ambreiajul, bagam a-ntaia, usor acceleratia, ridicam piciorul de pe ambreiaj in acelasi timp. Si eu la mijloc. Da frumos tablou. Ma dor mainile, capu imi explodeaza. Sa urmez urletu asta care-mi iese din plamani, sa-l prind? sa ma agat de el? Sau sa stau cuminte, sa-mi vad de treaba. Dar nu mai pot sa fac asta. Pentru ca sunt in cacat pana-n gat. Si o fac constient. Si stiu ca atunci cand sunt in fata ta nu voi putea spune....nu, chiar daca apoi ma voi da cu capul de pereti. Si ma ingrozesc ca nu am de ales. Daca te aleg pe tine atunci vom ajunge la fel.Daca te aleg pe Tine atunci ramanem la fel. DE ce pula mea e asa?Pentru ca...



Ma fut in ea de viata si te aleg pe tine. La inceput e frumos, e dulce, te admir, ma cac pe mine la fiecare cuvant al tau, incep sa nu mai vorbesc urat, incep sa ma cizelez. La dracu dar eu, eu nu sunt asa, unde sunt eu in toata asta, nicaieri. SI daca o fac atat de constient, atunci de ce dracu o mai fac, de ce ma bag in asa ceva cand stiu ca nu e solutie de iesire.

Ah ai revenit....nu te-am mai vazut de mult. Pe unde ai umblat? Dracule, iti multumesc, iti multumesc ca ma bagi in cacat de fiecare data...dar era mai usor inainte, mult mai usor....acu e greu dracule, toti imbatranim...pana si tu...forta ta nu-mi mai spune nimic, nu ma mai tem de tine...esti gol, trist, si singur ca mine, dracule...imi pare rau de tine. Mie chiar imi pare rau de tine, asa cum si tie-ti pare de mine, nu putem decat sa ne imbratisam unul pe celalalt si sa ne plangem de mila.

Dar daca raman, daca raman atunci ce-o sa se aleaga de mine? Atunci dracu o sa plece de tot si n-o sa-l mai vad niciodata. Atunci o sa plutesc pe apa si n-o sa se mai aprinda nici un foc. Atunci o sa raman la fel, acelasi eu, o sa raman eu, acelasi eu si visele o sa fie inchise in mici cutiute de lemn pe care scrie LABA.

Dracule....hai sa bem o bere, stiu, nu te omori dupa asta, nici eu, dar d-asta e si mai sigur asa. Spune-mi tu...invata-ma. Dar nici tu nu mai poti sa vorbesti. Ramai mut, dracule, ramai mut. Si eu incerc sa te ascult cand iti misti buzele, dar nici un sunet nu iese. Imi pun urechea la gura ta...dar nimic nu iese. Ma saruti usor pe frunte. Multumesc dracule.

Si-apoi mi-au venit ideile, si ideile nu sunt niciodata bune, gandirea ar trebui interzisa prin lege. Pentru ca nu avem nevoie de libertate. Pentru ca nu intelegem conceptul asta. Gandirea ar trebui interzisa prin lege. Si-apoi tu o sa-mi spui ca ma iubesti. Si eu o sa tac, o sa ma uit la tine si-o sa ma uit in jos. Si n-o sa stiu ce sa-ti raspund. O sa-ti spun ca asa nu e bine. NU asa se face. Si apoi o sa ridic privirea si imi vrei prinde mainile si mi le vei lega la spate, si-mi vei smulge ochii, si-mi vei rupe buzele, si-mi vei scoate dintii, si eu nu voi mai spune nimic, ma voi descompune incet, bucatica cu bucatica. O sa vina Ea, de ce esti in halul asta? Pentru ca nu mai pot...pleaca. nu pot . de ce? nu pot. pleaca. nu pot.

De ce a trebuit sa deschid ochii? si mai ales de ce erai acolo cand am facut asta? NU putea sa nu fie nimeni, sa fie iarna, vara sau orice altceva, dar trebuia sa fii tu acolo protapita cu ochii tai, parul tau...visul meu.

Si curge canalul, asta se duce undeva departe in intuneric si-apoi iar lumina. Atentie se inchid usile! si s-au inchis...si-am ramas acolo, pe scaun, am dormit pe jos, m-am trezit, si ma uitam cum cateodata veneau oameni, dar din ce in ce mai putini, pana am ramas doar noi doi. Noi doi invartindu-ne prin tunele. E gol totul si se face din ce in ce mai mic pana ajunge un trenulet de jucarie ce se invarte pe-o linie de plastic. Dar eu raman la fel si ma strange si ma dor muschii si oasele care nu vor sa se micsoreze. Dar mi-e atat de frica sa scap...mi-e atat de frica sa fug atunci cand se aprinde beculetul si se aude: Atentie se inchid usile.

In trenuletul asta mic, in care stateam chircit..a venit si ea..nu numai ea...si-atunci am disperat. Pentru ca trenul putea sa deraieze in orice clipa. A tot aparut la stiri in ultima vreme chestia asta cu deraiatu..si sincer mi-e frica. MI-e asa de frica. Mi-e frica pentru momentul in care o sa deschid ochii.

Dar i-am deschis ai dracu de ochi. Am avut inca de mic sansa sa raman orb, n-a fost sa fie asa...acum trag ponoasele.


Ce sa aleg? trenule se desprinde in doua si linia se bifurca...am de ales. Mereu am avut de ales doar ca-mi bagam pula si ma dadeam jos din tren, acum nu-mi mai permit lucru asta. Sunt blocat in trenu asta. chirchit, incordat, si chiar il iubesc...dar merge c-o viteze asa mare. Eu n-am mai mers asa. dar trebuie sa ma mut la un moment dat. trebuie sa aleg...dar nu sunt pregatit deloc pentru asa ceva, sa ma mai fi lasat cativa ani, cateva luni, cateva saptamani, cateva zile, cateva clipe doar...cateva clipe sa ma mai gandesc. Dar nu gasesc nici o scapare....in fiecare geam vad doar reflexia mea si-a lor de-o parte si de alta asteptand sa fac o miscare sa arda...

Unde e depresia mea? Unde e dragostea mea? Am ramas c-un drac gol care ma indeamna numai la rau...m-as agata de orice..dar stiu ca eu m-am urcat singur in metrou, eu am dat drumu sforilor din mana, eu am facut totul cu manuta mea. Niciodata n-am stiut sa joc sah. Nu pot sa gandesc inainte. NU am cum sa gandesc inainte miscarile. De ce as face-o acum?

Ia-ti te rog frumos pozele tale si singuratatea ta, si privirea ta si picioarele tale si baga-ti-le fix in cur.

Iar Tu ia-ma pe mine si da cu mine de pamant si-apoi ....si-apoi nu stiu, infasoara-Te in liniste...si-n tacere, scuipa pe mine si da-mi foc.

Ah ce mi-ar placea sa spun asta? dar trebuie sa aleg si posibilitatea asta nu exista. Nu e in cartile de critica. Tragedia nu exista. E doar in capul meu...e doar in capul meu, nu s-a intamplat nimic, inca...inca...inca....inca...inca...inca...inca...

Nu mai am putere sa scriu. faceti ce vreti cu mine...nu stiu ce voi alege. nu stiu ce se va intampla. imi place sa ma mint. la asta inca ma pricep. dracul o sa vina, poate o sa plece. tu o sa-mi scrii, poate o sa pleci.TU vei ramane intotdeauna macar. Eu nu stiu.

Astazi cand te-am vazut, nu mi-ai placut, pot sa spun asta de la inceput...Poate ca ar fi trebuit sa fiu intr-o euforie cum ma apuca pe mine cateodata atunci cand sunt in preajma ta, dar o sa scriu asa la rece, cu capul de sus nu cu ala de jos. Totul a inceput acum un an si ceva, cand te-am vazut prima data, am aflat ca intr-un mod ciudat esti colega cu mine, te urmarisem cu privirea dinainte, bineinteles atentia mi s-a indreptat spre picioarele tale si spre curul tau si apoi spre fata, intotdeauna las fata la sfarsit pentru ca stiu ca-n functie de ea e totul. Atractia nu s-a produs imediat, a inceput usor, la inceput era mai mult curiozitate, incercam sa vad ce se ascunde dincolo, greseala pe care o facem aproape toti de altfel. Fata ta imi exprima o frumusete clasica, statica, nu cu ce sunt eu obisnuit sa apreciez deobicei. Te vedeam deja pozand si ma incantau carliontii tai din coc care atarnau pe gat.

A continuat o perioada in care ne-am apropiat usor, un dans pervers de imperechere din partea mea, o dorinta sadica de a ma subjuga din partea ta. Tin minte cum odata mi-a ramas privirea tinuita de o alunita de pe sanul tau. Purtai un decolteu ce-mi crestea imediat pofta de viata.Nu ai sanii mari, ci chiar asa cum imi plac mie. E ciudat cand ma gandesc cat de usor puteai sa ma pui in genunchi atunci, fara nici un cuvant, doar cu o privire cu subinteles. Dar bineinteles ca nu, tu ai preferat sa-ti pastrezi o imagine inocenta, in timp ce eu tremuram ca un caine in calduri langa tine. Poate ca nu esti obsinuita sa vezi asta, poate pentru cateva secunde ma faci sa cred in inocenta ta.

Femeia este singura dovada palpabila ca Dumnezeu, implicit Dracu exista. Domnule Arghezi raspunsu era chiar in fata dvs. Trebuia doar sa bagi 2 degete intr-o pizda sa le duci la nas si imbatat cu mirosul ala sa privesti liniile perfecte de pe corpul unei femei ca atunci iti strigau amandoua capetele ESTEE. Daca nu, ce ar putea crea asa ceva? Un spermatozoid si-un ovul?! iar dracu se vede clar in mintea ei, in sufletul ei. Uita-te in ochii unei femei si-o sa-l vezi pe dracu gol. Cu o femeie adevarata niciodata n-o sa fii in purgatoriu.

Inainte eram sigur pe mine, acum in fata unei femei sunt dezarmat. Si femeile simt asta, au un nas incredibil pentru vulnerabilitate . Se pare ca n-am inteles viata. Pentru ca nu mai am forta necesara sa ma pun pe picioarele mele.

e greu cand te priveam sorbind din pahar si asteaptam sa zici o prostie, sa vad cum nu se intampla nimic. Mi-ai dezvaluit o tzatza in toata splendoarea ei, frumos n-am ce zice, dar deja nu ma mai interesa atat de tare. Trecuse prea mult timp. Si prea mult timp peste mine, m-a acoperit in niste straturi groase, nu mai aveam cum sa ajung la tine. Ma simteam ca un virgin cand se duce prima data la o curva, dar aici nu era vorba de asa ceva, aici era un caz complex, care imi cerea intreaga energie si concetrare pentru cateva momente de fericire, ori eu nu mai dispun de mult de resursele astea. S-au infundat atat de adanc in mine incat nici nu mai stiu daca mai exista. Sunt o marioneta care a ramas atarnata doar intr-o singura ata, nu pot fi nici controlat, nici liber nu sunt. Si-asa am turnat in mine, uitandu-ma piezis la picioarele tale cum se miscau, gandindu-ma ca ceva acolo sus, intre ele, arde ca un foc, dar fara sa-mi pot da seama ce. Pur si simplu nu-mi mai aminteam ce era acolo. Ce-i mai trist ca nu m-am facut pula, am baut dar degeaba. Niciodata cand am nevoie sa uit de mine, nu reusesc sa ma imbat si de fiecare data cand incerc sa ma agat de o urma a constiintei, ajung sa debitez numai tampenii.

Sunt egoist. Si tu esti egoist/a. Toata lumea se bazeaza pe asta. Egoismul e motoru care sta la baza societatii. Oamenii se inteleg atunci cand egoismu lor urmareste un scop comun. Si asta cand o femeie-i zice alteia "nu vrea decat sa te futa" oricum asta vrea. Oricum ar fi, chit ca sta un futai sau o viata tot asta vrea. Sau depinde de ce mai are nevoie. Liniste, mancare, masa, casa. Si tu vrei la fel de la el. Un futai, siguranta, incredere, orice. Si oricum nu-i numai intre femei si barbati. Cand lumea o sa inteleaga asta o sa fie mult mai frumos si mai bine.

Dar ce conteaza totul merge mai departe si eu parca privesc din interiorul unei sticle cum totul se indeparteaza. Ce sa vad, de fapt? Of Naturalismul asta ma atinge, simt ca s-a prins de mine ca o raie si cu cat ma scarpin mai tare cu atat o sa ma manance mai tare. Trebuie sa termin odata si-odata cu toate astea. Dar nu stiu cum. M-am uitat azi dimineata in oglinda si am vazut cat de urat sunt. Am vazut ca n-a mai ramas nimic din mine, doar o bucatica mica de revolta impotriva mea evident. Pentru ca nu recunosc altceva impotriva careia s-o pot indrepta. Sunt un nebun intr-o camera izolata, ma dau cu capul de pereti fara sa cer ceva anume, doar stiu ca vreau ceva, ceva anume. Si nu mi se trage de la lipsa de futai, domnule Freud.

Ce e interesant e ca am trecut de tot, de toate crizele mele, accese de singuratate, disperare, toate s-au transformat in ceva nou, m-am aruncat din nou in bataia valului, dar de data asta nu mai am idealismul din vremurile bune, acum in loc de ocean m-am aruncat intr-o hazna. Plutesc in deriva da, dar nu deriva pe care mi-am dorit-o.Valurile sunt mici si scurte si doar ma muta dintr-un loc in altu cand pica alt cacat. Nici macar nihilist nu mai pot sa afirm ca sunt. Mereu am trait intr-o stare de incertitudine. Dar acum nici macar asta nu mai e. Sunt intr-o exaltare iditoata in fata unor pizde dar fara macar sa constientizez ca asta ar insemna ceva.

Imi dau seama ca atunci cand merg prin mine, de fapt merg printre ruine, imi dau seama ca povestile mele incep ca cele sovietice cu "odata o sa fie" si ca de fapt n-o sa fie cam niciodata. Poate ca am nevoie de ceva din afara sa ma scoata din starea asta. Dar nu-mi dau seama ce ar putea s-o faca. Imi place calmul meu de afara, ma plimb si deziluzionez pe toata lumea. Eram sadic candva. Imi placea sa vad pana unde poate merge o femeie alaturi de mine. Acum aproape ca ma uit cu frica la asta. Ma uit si nu-mi vine sa cred. Ma privesc ca-n momentele alea de moarte clinica, undeva deasupra vad cum sta un corp in realitate cu care nu mai am nici o treaba. Imaginile imi trec prin fata ochiilor cu repeziciune si nu inteleg nimic din ele. Pentru ca mai pot sa fac nici o conexiune intre ele.

Stau atarnat in mine de-o sfoara si ma gandesc daca s-o tai sau nu.

Realizez tot mai mult ca sunt incapabil sa port o conversatie cu un om. In special cu mine. Singuru lucru in care excelam era atunci cand vorbeam in sedinte private cu domnisoare. Acum nici asta nu mai merge. Simt nevoia sa vorbesc, dar nu stiu ce sa spun nu stiu cum sa incep o conversatie nu stiu cum s-o continui de terminat nu e vorba ca n-am ajuns asa departe.Nu pot sa reproduc nimic, nu pot sa scot nimic de vreo valoare minima in mine pot decat sa-mi plang de mila, mie. Pentru ca au ramas doar putine persoane care sa-mi mai asculte vaicarelile si alea plictisite de aceleasi si acelasi probleme care lor nu le spun nimic. In functie de societate pot sa fiu amuzant sau spiritual. dar cand raman singur nu mai ramane nimic din toate astea. Nu pot sa fiu nici amuzant, nici spiritual. Pot doar sa ma privesc pe mine tacand in tacere.

Am o viata tihnita am cautat linistea si acum numai de asta am parte. Dezamagirea vine ca nici cand nu era liniste nu puteam sa reproduc decat tot liniste. Am crezut intr-un ideal. De a putea scoate ceva din mine, nu am reusit si incep sa realizez ca nu voi reusi vreodata. Si oricum si de aici inainte tot tacere ramane. Orice s-ar intampla e singura constanta.

Voi nu ne intelegeti pe noi, n-o sa intelegeti niciodata natura umana. Oamenii sunt altfel, noi suntem altfel...Sentimentele astea contradictorii, oamenii iubesc, traiesc, mor, urla, se ridica si sunt iar doborati, realitatea n-o sa ne inteleaga si n-o sa ne accepte vreodata asa cum suntem d-aia suntem intr-un permanent conflict cu realitatea.

Voi Americanii nu ne intelegeti pe noi Europenii. Americanu e cel mai prost om, in Europa este oaza de cultura si civilizatie a omenirii, voi prin progres nu inaintati ci mergeti in regres. America e superficialitate, goliciune, prostie, o alergare dinspre nimic spre nimic. Voi nu ne intelegeti pe noi europenii.

Voi cei din Europa de Vest nu ne intelegeti pe noi cei din Europa de Est nu aveti tragedia noastra, voi nu stiti ce inseamna cu adevarat sa indurati pe un termen lung, voi va miscati cu incetinitorul printre sentimente, voi sunteti goi pe inauntru si singuri, va faliti cu o cultura ce nu mai e a voastra de mult si inaintati printre nevrozele singuratatii, sunteti mici, goi, tristi si izolati. Daca moare unu pe strada acolo il lasati. Noi nu suntem asa, noi nu suntem asa.

Voi ceilalti n-o sa intelegeti niciodata Romanii, romanu e un om superb, el cand n-are bani scoate o suta de euro de pe card. Radeti de ospitalitatea noastra si de faptul ca c-o mana dam cu alta furam. Radeti dar n-o sa ne intelegeti niciodata si vedem ca radeti de prorpia voastra prostie. Noi stim ce inseamna alea alea, chestii, socoteli, noi ne descurcam, cumva o scoatem la capat. Am trecut peste tot pana acum, de ce nu am merge inainte? Doar noi o sa ne descurcam cu risu' plinsu'. Ne imbulzim la cozi, dam iama in supermarketuri inainte de sarbatori si mancam si bem pana ajungem la spital. Dar voi n-ati avut comunism sa stiti cum e sa stai la cozi, sa ai frigideru gol. Studentii nostri sunt in toata lumea. Frumusetea tarii noastre e nimicitoare. Avem cele mai frumoase femei din lume. Suntem noi cei care ne luptam pentru libertate si mancam seminte. Suntem noi...

Voi nu ma intelegeti pe mine. Pentru ca n-o sa ma intelegeti niciodata, pentru ca sunt altfel, da, sunt. Pentru ca nici eu n-o sa va inteleg pe voi. .Pentru ca nici voi nu va intelegeti pe voi. Pentru ca nimeni nu se intelege pe nimeni.

Buna ziua, ma numesc X, sunt produsul unei realitati. Nu, nu stiu, nu stiu ce sa pun sa para interesanta sau cat de cat inteligenta. Am renuntat de mult sa mai sper ca pot gasi un echivalent intre mine si ce apare scris. Nu am pretentii de scriitor. Am avut candva, dar e scuzabil, tineretea...Sunt produsul unei realitati ce intra in conflict cu mine. Mereu e de vina mama, d-aia injuraturile noastre in mare parte cand nu se refera la actul copulativ fac trimitere directa la mama. Si din cate stiu avem una dintre cele mai bogate limbi in materie de injuraturi. Sunt cuminte azi, ca si cum as fi sedat. Nu sunt sedat. Sunt un vorbitor. Incerc sa ma adun, lucru pe care nu l-am mai facut de mult, d-aia m-am pierdut undeva pe drum. Revenind. Realitatea intra in conflict cu mine pentru ca eu incerc mereu sa ma schimb, ea ramane la fel, de piatra. E propriul meu raport intre idealurile ce se izbesc de mediocritate si mediocritatea mea ce se izbeste de realitatea in sine. Eu nu sunt un vorbitor. Eu sunt mut. Eu ascult. Am turnat atatea informatii in mine incat nu voi mai reusi niciodata sa inteleg nimic. M-am dezvoltat intr-un sens sau altul, insa fara sa creez vreo legatura reala. D-aia sunt singur. Dar am uitat sa ma simt singur, mi-e bine. Sunt undeva la limita. Dar m-am obisnuit aici. Ar trebui sa fiu in plin avant. Dar scopul meu este gol. Atunci cand scopul este definit, lipseste avantul.

Iubesc Romania. O iubesc pentru oamenii ei. Sunt naiv, infantil in iubirea mea. Si nu e vreun sentiment patriotic. E un ideal pe care mi l-am creat eu in cap. Un fel de oameni intre care sa nu ma simt singur. Si totusi sunt aici si ma simt. Si totusi e un sentiment patriotic si eu sunt din multimea care da cu tot ce are in Romania dar daca cineva-mi vorbeste de superioritatea civilizatiei altei culturi rabufnesc. Romania mea e o comoara frumoasa de tragedie, de frumusete, de jale. Noua ne-a ajuns cutitul la os de atata vreme dar rabdam in continuare. Filosofiile noastre de viata sunt ale unor oameni caliti. Si totusi toti dam de greu aici si speram la mai bine, binele care e afara.

Urasc vestul ca ne impune sistemul lui de valori.

Discursul se vroia lung...dar atat

Maturizarea a fost ceva mereu departe de mine, cand ma credeam erou tragico-romantic fugeam de ea si cu un fatalism devastator spuneam ca eu n-o sa ma maturizez niciodata, eu o sa raman mereu copil si-o sa cred in vise, lucru care aprindea ovarele oricarei ascultatoare de vama veche cu varsta intre 14-17 (chiar..) ani. A trecut vreme si am inceput sa-mi indrept atentia spre maturizare, am cautat in idealismul meu infantil un eveniment care sa ma marcheze profund. Eu mereu am fost un tip care se aprinde repede pentru orice nimic, am devenit batran dupa o relatie prea lunga insa de ceva vreme s-a clintit iar ceva in mine ce urla din focu ala mocnit, din lava aia vrea afara iar. Spuneam insa de maturizare, am intampinat orice conditie poate nu chiar dusa la extrem cum aveam nevoie, dar destul de aproape asa cum vreau eu sa ma consolez, am petrecut o sapatamana prin spitale avand grija de ce ar fi fost eroul copilariei mele (incepe sa sune a arizona dream) decazut, redus la un nebun delirant care se caca in pampers. Demult il dadusem eu jos de pe piedestal oricum. Nu m-a schimbat cu nimic. Cineva imi spunea pentru un tip atat de tanar am avut o groaza de crize existentiale, am crezut ca pot salva o aparenta de ordine in haosu din mine, dar ce sa inteleaga ea care nu m-ar fi inteles nici daca-i dadeam idiot's guide, si nu nu ca as fi prea complex ci din simplu motiv ca era ea proasta. Am nevoie de ceva atat de viu sa ma anime si pe mine, sa ma scoale sa ma scoata sa ma scoata din mutenie, sa ma faca sa urlu ca inainte. Tac intreaga zi, tac si mi s-a atrofiat in asa hal gandirea incat nici cand tace altcineva langa mine nu mai zice nimic, doar adun torn informatie in mine. Eu aveam doua stadii asta era doar unu din ele se pare ca a preluat controlul cu totul, adun in informatie care din cauza ca e prea multa se pierde, ma mint frumos ca poate candva imi va folosi, dar stiu ca nu, nu sunt genul, eu nu ma pot organiza. Si totusi simt ca mai e ceva in mine, nu e totul pierdut, il simt acolo undeva in mine ca a dormit atata vreme il simt e viu, cineva mi-a spus o data "doamne esti atat dee.....viu" vreau sa retraiesc senzatia de cum eram atunci cand mi s-a spus asta.

Am senzatia ca vreau sa-i ingrop pe toti. Mereu am avut un contor asupra gradului meu de maturizare si mereu mi-am dat seama ca nu pot sa o ating, mereu cand ma cred matur apare ceva care imi impinge linia de maturizare ca linia orizontului.O saptamana in care am patrus fara sa vreau sa in sufletele oamenilor, si am fost respins de acolo de unde vroiam sa intru. Lacrimi, dureri, rasete si frustrari. Incep sa am o constiinta politica, incep sa vad cum cad in fiecare zi un pic mai jos de mediocritate, incep sa vad ca nu-mi va reusi nimic prin supracomensarea complexului de inferioritate. Sunt singur, sunt al dracu de singur in fiecare zi in fiecare dintre voi, ma vad singur, sunt un om impins de propriul meu la disperare, Daca eram intr-un film prost mergeam pe placa de pirati dar nu sunt asa ca merg doar in mijlocul unei depresii. Sunt inconjurat de prostie care ar trebui sa ma faca sa ma simt bine cu mine asa cum un cersetor zambind iti umple sufletul de piosenie, dar nu e asa, ma uit in sus si vad ca toata stradania mea a fost in zadar, nu m-am miscat un centimetru in din locul in care ma aflam ci m-am rotit intr-un cerc pana am dat tot de mine, in fiecare oglinda sunt eu si oglinda este peste tot. Intotdeauna dupa ce descopar frumosul am o perioada de cadere in gol pentru echilibru. Mereu este echilibru in mine in cea mai crunta singuratate eu inca mai pot merge pe o funie intinsa intre doua stari fara sa clipesc macar. Am nevoie sa ma imbat probabil, sa uit de mine, am nevoie de o curva, am nevoie de cineva sa-mi spuna ca a mai ramas un pic de umanitate in mine, sa o gaseasca sa-i dea doua palme si sa ma pune cu totul pe picioare, am nevoie de un eveniment major. Nu mai suport ciclul asta care se repeta, nu mai suport sa vad totul printr-un geam si pe fiecare din voi purtand o oglinda pe fata intorcandu-mi privirea.

am invatat regretul, singurul sentiment pe care nu l-am trait pana acum, l-am invatat, pentru ca am mintit, trebuie sa ma rup de tot exact in mijlocul celei mai mari pasiuni sa ma rup cu totul ca sa ma gasesc pe mine prin mormanul asta de gunoi

O iau razna si vreau s-o iau razna, vreau sa ma pierd cu totul, sa explodez din nou, sa fie totul haotic, mi-am iesit din mana am ajuns sa accept jumatatile de masura ca fiind intregi, sunt in mijlocul unui ocean imens pe o insula si dansez de unu singur pana cad, pentru ca niciodata nu voi ajunge mai departe, niciodata nu voi descoperi altceva, asa ca nu pot decat sa ma scufund cu totul in mine sa-mi dau seama ca sforile cu care trag celelalte insule spre mine sunt imaginare si inutile, si sa le dau drumu, o data cu mine s-a miscat tot universul si nu vreau sa mai dau inapoi, am facut pasul si ma doare-n cur daca ma uit in spate o fac doar din dispret, pentru ca nu este absolut nimic sa ma faca sa ma intorc. Nu vreau sa mai fiu sincer nu vreau sa mai am de-a face cu vreun sentiment nobil, vreau sa fiu brutal, o scarba de om, supracompensat, m-am saturat sa-mi masturbez sufletul...